am incercat de multe ori in ultima vreme, sa scriu..
nu-mi iese
simt nevoia acuta sa pun ganduri in fraze,sa le unduiesc din condei,dar nu se leaga...
le adun, le lipesc, le unesc dar se rasfira-n fila alba pierzand sensul...
Ma asez stinghera in coltisorul preferat al camerei.
O cafea aburinda ma imbie sa-i tin companie
Prin ochiul ferestrei a intrat jucausa o raza de soare
E atat de pura si de nevinovata si totusi….... cum intra sa afle secretele mele.
E o prietena buna,sunt sigura ca nu ma va trada.
Mi se impletesc in gand intrebari ,soapte si himere
Se bat cap in cap..
si ce daca?
cui ii este totul clar?
Dar nu ma amagesc cu asta si continui cu intrebari..
Oare toate au un rost?
Oare totul e pura intamplare sau o contemplatie o sortii?
Oare chiar trebuie sa gasim sens si inteles pentru tot ce ni se intampla?
De ce nu le putem lasa asa cum vin..la fel sa treaca…?
Da... stiu…pentru ca ne place sa ne complicam…ne place slalomul printre intrebari ,framantari si aspiratii.
Poate fara astea am fi mult prea linistiti..si totul ne-ar parea prea monoton…
Mi-as dori sa fiu mai puternica,sa nu imi pese, sa fiu indiferenta in fata parerilor celorlalti..
Pentru o vreme reusesc , dar cand primesc o lovitura ……imi amintesc brusc de toate si ma coplesesc..abdic si-ncep din nou sa pasesc printre ganduri,soapte, himere...
...........................
Imi pun capul pe o perna moale si pasesc intr-o lume linistita in care doar visele ma mai pot ravasi..
