Veneam ieri de la Vatra Dornei.
Pe drum, din sens opus, se intorceau ambulanta, masina de pompieri, politie.
Am simtit cum ma strange-n spate. Ceva bun nu prevesteau.
Am ajuns  la locul care-avea sa ne confirme temerea -  accident.
O cotitura luata gresit.Viteza, neatentie, polei...
Ambele masini avariate.
- Bine ca nu-i nimeni mort.Uita-te te rog, analizeaza cum arata masinile, e posibil sa fie vreun mort?
- Nu, nu cred, dupa cum arata, nu.
- Slava Domnului! restul de repara.

Asa gandesc cand e vorba de altul, dar cand e vorba d-ale mele cotituri, oare de ce primul impuls e de-a cadea in panta negativa?
E drept, ma redresez imediat, dar primul gand e negativ, si mi-e ciuda pe mine pentru asta.
Poate pe de-o parte sunt scutita de deceptii, neavand asteptari mari atunci cand nu iese cum imi doresc nu ma mai poate afecta prea mult, insa din alt punct de vedere e total gresit.

Nu stim niciodata cate cotituri si cand ne e dat sa le  parcurgem si ce ne asteapta dupa. Cand avem impresia ca toate-s asezate bine, apare ceva ce sa dea totul peste cap.

...................
Avem falsa impresie de libertate dar mereu depindem si suntem conditionati de ceva - bani, statut, societate.
Mereu trebuie sa luptam pentru ceva desi parem pasnici.
Lupta pentru supravietuire si suprematie starneste inlauntrul oricarui om instinctul animalic si frustrarea de a face orice ne sta in putere sa luptam .
....................
Cotituri care nu ne garanteaza ca ramanem in picioare dupa ce le parcurgem, indiferent de aspectul din care privim asta, fizic, psihic sau material.
Suntem atat de mici si neputinciosi in unele momente incat poate singurul lucru ce-l putem face e sa lasam un nume bun in urma noastra.

N-am fost niciodata omul riscului.
Niciodata n-am indraznit cu incredere - ca pot, ca fac!
M-am asigurat intai ca din toate partile vantul bate favorabil si pana m-am ancorat la o baza solida, in stilu-mi si ritmul caracteristic, oportunitatea era deja dusa.

 Si-am pierdut multe.
...