Vin zile mai triste, de toamna
Si ploua si-i rece..pustiu
Pe banca cea veche si goala
Sunt singur'-astept si-i tarziu
Dar tu ai uitat iar de mine
M-ai pus ca pe-o frunza-n pastrare
In filele vechi de roman
Sortita la dor si uitare...
Si stii ca exist, cateodata
Cand cartea o iei sa citesti.
Dar frunza, priveste, e moarta!
A vrut mult prea mult s-o iubesti
O lacrima calda iti sapa
obrazul si scapi cartea jos.. oftezi...
podeaua se umple de frunze
tu plangi...inchizi ochii..visezi...
Si ploua si-i rece..pustiu
Pe banca cea veche si goala
Sunt singur'-astept si-i tarziu
Dar tu ai uitat iar de mine
M-ai pus ca pe-o frunza-n pastrare
In filele vechi de roman
Sortita la dor si uitare...
Si stii ca exist, cateodata
Cand cartea o iei sa citesti.
Dar frunza, priveste, e moarta!
A vrut mult prea mult s-o iubesti
O lacrima calda iti sapa
obrazul si scapi cartea jos.. oftezi...
podeaua se umple de frunze
tu plangi...inchizi ochii..visezi...
Si vezi cum plangeau rand pe rand
Gustau al durerii pahar
Acum prea tarziu sa regreti
Lasat-ai in urma amar
Lasat-ai doar frunze uscate
Si-n toamna doar vantul mai poate
In zbor sa le ia sa le duca..
Sa ierte-ale tale pacate
gaby_d2010
gaby_d2010
si pentru ca ma gandeam sa pun niste fotografii, mi-a trecut prin minte ca mi-ar placea o retrospectiva :d.
isi joaca iarasi rolul , spectacolul e-n toi
desi cortina-i trasa si nimeni n-o priveste
paseste cu finete, pe-o scena de noroi
micuta balerina isi plange iar destinul
si-l impleteste-n dansuri si piese de prisos
si iar scrasneste dintii blestemand soarta crunta
ce-i distrusese visul , un vis asa frumos....
micuta balerina ridica mandra capul
si merge inainte chiar singura de-ar fi
cu dosul palmei sterge, obrazu-nlacrimat
are un as in haina, puterea de-a iubi
si lasa-n urma totul, porneste cu-ndrazneala
si calca pe cadavre , pe lacrimi si noroi
isi zice hai, fii mandra , micuto balerina
caci stii destul de bine: PUTEREA E IN NOI!
gaby_d septembrie 2010
gaby_d septembrie 2010
Se pare ca viata nu are numai file roz,,,cele gri le intercaleaza.De parca-i ceva nou....
Am crezut enorm in prietenie , in prietenia curata si dezinteresata, in toleranta, bunatate si intelegere, dar m-am oprit in fatza unei palme de egoism, de judecata doar prin interesul propriei persoane, de egocentrism.Nu am actionat niciodata in viata mea cu rautate, poate cu inconstienta, dar niciodata nu am ranit sau injosit cu buna stiinta pe nimeni.
Din pacate viata imi da din nou o lectie, imi dovedeste iar cat sunt de naiva si indulgenta, cat caut sa fiu pe placul tuturor si..nu inteleg de ce..
Vreau doar sa ma duc departe...departe de oameni care nu se gandesc decat la ei insasi...de oameni carora trebuie sa le platesc eu suferintele acumulate peste timp...
