Copy/paste

by
No comments yet




Iar m-au napadit problemele existentiale :)))
Dar nu asa din senin, ci dintr-un motiv putintel bizar….
De ce ciudat? Pentru ca, asa cum am mai zis io prin aberatiile mele de p-aci… nu pricep rautatile gratuite. Nu pricep cum unele lucruri care-mi par de gradinita pot "da bine" si la oameni mari :D.


Pot pricepe cand ai un scop, un tel, in care rautatea aia-ti foloseste la ceva, ca-i binecunoscuta fraza “scopul scuza mijloacele”, desi nu o sustin sau accept dar ..o pot pricepe. Pot pricepe cand aduci ceva la cunostinta cuiva sa ii faci bine, sa-l bine dispui, dar ca sa faci rau si lui si celuilalt...nu pricep in veci....
.......
O tipa…”benevola” cica….ma atentioneaza ea cum sta treaba vizavi de o prietena comuna. Prietena pentru mine, nu si pentru ea…pentru ea doar cunostinta :P
Si-mi plaseaza o frantura dintr-o conversatie de mess, cu un simplu copy/paste…
E drept, conversatia mi-a picat asa…cam ca una dupa ceafa dar data asa barbateste.:D, eram cam sifonata in discutia lor, cred ca mi se stricase fierul de calcat :)))
Insa spre norocul meu, poate si starea de buna dispozitie in care ma aflam fiind de bun augur, nu am apreciat “gestul” , nici nu l-am digerat ci am considerat corect si drept sa intreb prietena cum sta treaba.

Oameni buni….cata importanta pot avea conjuncturile, imprejurarile care dau nastere unei conversatii, n-aveti idée.

Mi-a explicat atat de frumos si calm, de glumele lor frecvente, dandu-mi intreaga conversatie, nu franturi asa cum facuse cealalta , discutia capatand o cu toooooooootul alta conotatie, lucurile acum aveau sens, glumele erau nevinovate, aducand drept sustinere si emoticoanele de rigoare atasate frazelor.
.......
Si uite asa cea dintai si-a facut “un bine” singura…
........
Ideea ce voiam s-o transmit era aceea de a avea incredere in propriul instinct, in prietenii care v-au demonstrat prin fapte prietenia lor fiindu-va alaturi cand ati avut nevoie, si sa va atentionez ca “tot ce spuneti poate fi folosit impotriva voastra”:))) , chiar si-atunci cand faceti doar glume , atunci cand persoanele din discutie pleaca urechea la vorbe si nu au incredere in voi........

Lasati pe fiecare sa spuna direct ce cred, ce simt despre celalalt, orice interventie putand divaga dand frazelor alte sensuri, uneori nedorite...
Putem intotdeauna sa prezentam lucrurile cum dorim, iesind cu basma curata din orice, dar nu trebuie sa uitam ca si binele si raul ni se intoarce.
.......
'Înnegrind pe altul nu te albeşti pe tine.

Ferice de acela căruia îi spui o vorbă şi pricepe zece şi vai de acela căruia îi spui zece şi nu pricepe nici una."


Viata-n roz(marin)

by
3 Comments

Da, ştiaţi că rozmarinul, acea plantă pe care-o asociem deseori fie cu  fripturi delicioase, fie cu mixuri de legume, fie o ocolim că nu ne place aroma, are efecte terapeutice?

Anul trecut am trecut printr-un episod.....Doamne..nici nu vreau să mi-l amintesc. Puţine şocuri am avut în viaţa asta, iar anul trecut l-am trăit pe unul dintre ele. Nu vreau să vorbesc despre el. Ce vreau să spun e c-am fost atât de tare marcată încât dădeam în nişte depresii groaznice. Plangeam ore întregi fără explicatie .

Ce mă bucură e că, uite...acum îmi dau seama, cei dragi ai mei niciodată nu m-au văzut plângând, mă descărcam de aceste stări negative când eram singură.
Unde vreau s-ajung?
Trecând prin acele stări anormale, am hotărât să vizitez doctorul, nu era ok amprenta ce şi-o lăsase asupra mea acel fapt. Eu ştiu că noi, femeile, suntem nişte miorlăite :))) dar....nici chiar aşa.

Cred c-am stat vreo oră de poveşti cu doamna doctor şi ştiţi ce tratament mi-a dat?
Fiind o formă uşoară, fără precedente în cazul meu, s-a axat...pe un tratament naturist.
Sedatif PC (preparat homeopat) nişte comprimate tare de efect, un complex de multivitamine în care predominau B-urile, câte o bucăţică de drojdie proaspătă, mâncată pe stomacul gol, şi....şi ceai de - ghici?- rozmarin :) . După ce aţi băut o cană de ceai de rozmarin, stresul scade în intensitate, iar zâmbetul şi calmul se reinstalează.
În ceea ce priveşte rozmarinul, el este mai eficient sub formă de tinctură. Se iau câte cinci picături de tinctură de două-trei ori pe zi. Persoanele care preferă ceaiul, pot obţine infuzia din două pliculeţe de pulbere de rozmarin şi dintr-o cană de apă clocotită, care se lasă 15 minute la infuzat. Ceaiul de rozmarin se bea pe parcursul zilei.

Citeste mai mult: adevarul.ro/sanatate/medicina/top-3-antidepresive-naturale-1_50ad22d37c42d5a6638f5ca0/index.html

În ceea ce priveşte rozmarinul, el este mai eficient sub formă de tinctură. Se iau câte cinci picături de tinctură de două-trei ori pe zi. Persoanele care preferă ceaiul, pot obţine infuzia din două pliculeţe de pulbere de rozmarin şi dintr-o cană de apă clocotită, care se lasă 15 minute la infuzat. Ceaiul de rozmarin se bea pe parcursul zilei.

Citeste mai mult: adevarul.ro/sanatate/medicina/top-3-antidepresive-naturale-1_50ad22d37c42d5a6638f5ca0/index.html
C-o fi fost şi autosugestia, voinţa, dar pot să spun că toate au avut un efect aşteptat. Treptat, treptat mi-am revenit la normal.
Să fiţi bine şi să aveţi o viaţă roz(marin)!

Carusel

by
6 Comments

Ma-ntreb uneori…cat de mult se pot schimba oamenii…Cat de mult se pot transforma din prieteni in dusmani, din oameni buni si drepti in oameni frustrati care-si varsa toata amaraciunea peste cei care ….odata…le-au fost prieteni…

Am avut in liceu o prietena buna,dar cand spun buna, o spun in adevaratul sens al cuvantului, in cel mai deplin si mai complex sens pe care-l poate exprima.

Imparteam TOTUL, bune si rele, lacrimi si bucurii; pastrez si acum felicitarea in care-mi scria “Gaby, esti singura raza de lumina din viata mea si-ti multumesc ca ma sustii mereu si-mi faci viata mai frumoasa, esti singura bucurie la care ma gandesc dimineata cand ma trezesc”….

S-a rupt..s-a rupt totul fara nicio explicatie, fara niciun cuvintel care sa explice de ce nici macar nu-mi mai raspunde la salut…

E greu sa uiti 4 ani de liceu in care parca eram mai ceva ca doua surori. A trecut atata timp si uite ca unele rani nu se-nchid niciodata.
.....................

Si….nici povestile de gen nu se termina.

Viata-si continua cursul si alti prieteni vin, nu m-amagesc ca prietenia-i vesnica….unii vin altii pleaca.

Dar ce te faci cand oameni pe care desi intial nu-i suportai ajung sa-ti fie dragi, ajung sa ti se confeseze, sa-si deschida sufletul in fata ta facandu-te indirect sa le dedici si tu coltisorul lor in sufletul tau, si-apoi ajung sa te trateze intr-un mod lipsit de respect, cu ironie, mandrie, cuvinte…nedemne de conversatii amicale, superficial, incat sa simti ca-i deranjezi, ca nu-si doresc de fapt prezenta ta in preajma lor?

Si toate astea...la fel, ca-n povestea de liceu…fara nicio explicatie :)

 ...................

Ma fac uneori ca nu observ multe, inchid ochii la unele grosolanii , la fapte si vorbe ce reflecta lipsa de caracter, lipsa de respect pentru cei din jur, si nu din prostie ci din prea mult bun simt, desi...unii le confunda...

Ma simt deseori apasata de comportamentul unora dintre cei din jur si ma consider o neadaptata pentru ca nu ma pot comporta si nu pot gandi ca ei. Nu gasesc calea prin care sa restabilesc acea legatura  care ne unea odata si-acum a ajuns sa-mi zdruncine incredere de sine, facandu-ma ca toate cusururile sa mi le gasesc mie, nu celorlalti. Nici nu mai conteaza cat de defecti sunt ceilalti, ajung sa am  o problema cu propria persoana, care nu ma mai  satisface. Devin tacuta, ursuza si fara chef de viata, doar instinctul de supravietuire mai functioneaza...


Indemn

by
2 Comments



   Zilele trecute m-am confruntat c-o situatie pe care-o intalnesc des si cu care nu ma pot obisnui pentru ca mereu ma da peste cap si ma face sa devin un razvratit, situatia nefiind deloc compatibila cu principiile si modul meu de gandire.

O prietena imi relata ca s-a suparat pe o alta dar! cea de-a doua “nu stie si nici nu-i spune, daca-si va da seama bine, daca nu…nu”. Si culmea , prietene vechi si bune, ce au impartit ani de zile lacrimi si bucurii, au mancat din aceeasi cratita si-au dormit in acelasi pat.

Acu’fara suparare, pentru mine orgoliul e egal cu prostia. Probabil voi jigni multa lume insa militez cu tot sufletul pentru iertare si bunatate.

 Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea de a ierta, si asta la nivel maxim :). Poate unii ma considera slaba, prostuta, dar sincer nu-mi pasa si nici nu ma consider superioara insa ma bucur ca nu-mi incarc sufletul cu probleme de gen. Sunt atatea lucruri rele pe lumea asta incat atunci cand vad ca ne facem rau unii altora ma apuca asa o stare de lehamite si nu stiu pe ce parte sa o-nvart si cum sa conving lumea SA IERTE!

 Da, in acelasi timp sustin si eliminarea din viata si anturajul nostrul a oamenilor care ne fac rau, ne umilesc, ne injosesc, asta e un lucru extrem de rau, insa poti face asta elegant, nu prin ura sau lipsa comunicarii ci reducand la minimum contactul cu persoanele respective, fara a simti in suflet manie. Trebuie sa ne acceptam fiecare asa cum suntem atat pe noi cat si pe ceilalti si sa ne obisnuim cu faptul ca NU, nu putem mula pe toti dupa dorintele si preferintele noastre.

  Dar….sa anulezi definitiv si irevocabil tot ce a insemnat acea persoana pentru tine, sa stergi cu buretele tot ce ati trait impreuna, faptul ca-ti facea bine s-o stii aproape sau departe, dar s-o stii acolo si sa te bucuri de prezenta ei in viata ta, mi se pare prea mult...

  Mi s-a intamplat si mie , “sa inchid porti si capitole” asa cum ziceam intr-o alta postare, insa am cautat sa ranesc cat mai putin pe cei cu care o vreme am rezonat destul de bine, pastrandu-i in viata mea dar intr-un mod elegant si nu am facut-o pentru ca acele persoane mi-ar fi facut rau cu intentie ci doar pentru ca am simtit ca acea prietenie nu se mai muleaza pe dorintele si preferintele mele, ma seaca de enegie si devine sufocanta.

  Revenind la iertare , la prietenie, la comunicare – oameni dragi, spuneti celorlalti cu ce v-au deranjat, relatati-le imprejurarile, conjuncturile care nu v-au picat bine.Cel mai greu ii e celuilalt cand nici macar nu stie cu ce v-a suparat.
  Nu judecati prin ochii celorlalti sau prin barfele survenite de la persoane “benevole”. Judecati cu inima si va va fi mai bine.

  Facem atat de multe lucruri involuntar fara ca macar sa avem habar ca putem rani. Chiar ieri ma suparasem pentru un motiv banal si-am avut un soc cand o prietena draga mi-a pus in fatza EXACT ACELASI LUCRU facut de mine. Deci suntem reflexia nemultumirilor noastre si nu o facem intotdeauna voit, dar a fi tras de maneca si indreptat e un lucru benefic atat pentru noi cat si pentru cei dragi.

  Spunem atat de multe lucruri urate la nervi, in care nici macar noi nu credem, e doar reactia noastra in fata lucrurilor neplacute. Unii se retrag in sine si sufera, altii dau pe dinafara vorbe necugetate in timp ce altii, mai intelepti, isi controleaza perfect reactiile.

  Mi-as dori si eu sa pot controla ce spun cand sunt nervoasa, …Vorbesc urat tocmai de oamenii pe care-i iubesc cel mai mult.

  Iertati , oameni buni, acelora care v-au gresit, incercati sa-i readuceti in viata voastra daca prezenta lor va facea bine la un moment dat, nu renuntati la lucrurile si trairile voastre frumoase doar din cauza orgoliului.
Niciodata nu veti putea regasi linistea sufleteasca decat iertandu-va pe voi si pe ceilalti.

 "Cum arata omul ideal, in viziunea ta?

Pentru mine? Cred că omul ideal este cel ce încearcă să fie normal. Altfel spus, filtrând întrebarea prin cele cu care eu lucrez, aş spune că omul ideal este cel ce conştientizează că-n omul de lângă el este prezent Dumnezeu la fel ca-n propria sa persoană, că fiecare din noi avem ceva divin în noi, lucru care ne obligă să fim cu adevărat oameni. Omul ideal este cel ce ştie să ierte cu adevărat, din suflet, este cel ce ştie să iubească necondiţionat de nimic material, cel ce le doreşte celorlalţi acele lucruri bune pe care sieşi şi le doreşte".

 "La ce visezi?

Visul meu aproape este vecin cu utopia. Mi-aş dori ca măcar o zi, cât trăiesc aici, pe pământ, să nu fie nimeni certat cu nimeni, să nu se audă nici o hulă, înjurătură, explozie şi ură. Măcar o zi de rai să fie pentru toată lumea.".

Sursa citate http://www.bucataras.ro/articole/interviurile-bucatarasro-padre-victor-45920.html



 


Trop sensible

by
6 Comments


Iubesc liniştea - deşi sunt o vorbareaţă sau mai bine zis contrar faptului că-s o vorbareaţă.
Liniştea, tăcerea, la fel ca şi cuvintele spuse la vremea lor, au importanţă majoră în echilibrul psihic şi fizic al fiecăruia.
Da, am zis bine fizic!Atunci când liniştea mă domină şi odihna e mai benefică şi completă. Dispare agitatia asta ce m-a cuprins in ultimele luni si pe care n-o pot intelege...şi odihnită fiind efectiv radiez şi văd lucrurile în alte nuanţe, pozitive.
Cu căstile pe urechi, ascultând-o pe Zaz, cu melodiile ei tonice sau liniştite, în care remarc rârâitul ce îmi aminteşte de oameni dragi, c-o ceaşcă de cafea cu lapte şi-o pătură moale-n spate (e frig băi! :)) ) realizez cât de dor îmi e să scriu.
Am un amalgam de idei în minte, în fiecare seară inainte de a adormi însir texte-n minte de parcă-s cel mai mare prozator, dar dimineaţa, când mă aşez cu fila alba-n faţă mi-e aşa de greu să le ordonez, să concep un text liniar cu vreun înteles.
Dar de fapt...de ce trebuie sa mă-nteleagă cineva când nici măcar eu nu-s în stare..?:)
Mi s-au întamplat multe-n ultima vreme, bune, rele, radicale sau formale.Eu nu mă lupt cu morile de vânt, le alimentez. Râd când sufletul mi-e trist şi plâng când ar trebui să fiu fericită.
Am inchis usi dar am deschis porţi, am incheiat capitole dar am început romane. Habar n-am dacă am procedat sau nu corect, sunt balsam altora când îmi cer sfaturi şi varză (simplă, fară carne) când e vorba de mine...
Văd atât de puţin în mine când alţii văd mult şi mă cred invincibilă tocmai cand sunt vulnerabilă...
Gresesc faţă de oameni dragi, care au fiinţa lor încrustată-n inima mea şi menajez pe cei ce nu merită...doar pentru că nu vreau să fiu rea, deşi mă dadeam io mare nu demult că mă fac jigodie, că alea nu suferă :).
.....
Mi-e aşa de dor de unii oameni de simt că mi se rupe o parte din suflet, mi-e dor de vorbele, de glumele si poveştile cu ei....Îi simt aşa de departe când mi i-aş dori aproape şi cred că nici măcar nu au idee cât de mult înseamnă ei pentru mine...:)

Atâtea lucruri trec pe lângă mine, că nu le mai știu șirul și noima.




Idei

by
1 Comment

Cred ca ne-ar fi mult mai bine, tuturor, daca am renunta la ideile preconcepute, la despicarea firului in patru.
Devenim ridicoli cand ne dam cu parerea despre cei din jurul nostru fara a avea un minimum de detalii.
Daca doi oameni, femeie si barbat, discuta, asta nu inseamna ca flirteaza.
Daca un barbat se apropie de o femeie asta NU INSEAMNA NEAPARAT ca are ganduri ascunse, neortodoxe. Daca ea raspunde prietenos asta nu-i da statut de "disponibila"!
Nu e lege ca oamenii casatoriti nu au voie sa mai aiba prieteni/prietene , si ei simt nevoia sa fie ascultati, indrumati.
Nu exista niciun cuplu in care viata sa fie roz.Nu e crima daca accepti un gand bun, un sfat al celui venit din afara, care vede mult mai limpede o problema decat tine, cel direct implicat.
Cand vom scapa de ideile preconcepute vom reusi sa stabilim relatii normale, fara teama de a fi interpretati gresit, cu lucruri spuse pe nume si cu seninateatea acceptarii prieteniilor in viata noastra.

one illusion

by
4 Comments

"Acum vreo doi, trei ani m-am îndrăgostit de-o iluzie, la fel de aiurită ca și mine.
M-am chinuit o vreme cu dragostea asta, pe urmă m-am luat cu altele. E plină lumea de iluzii Și de oameni. Mă voi mai fi îndrăgostit de câțiva oameni, de câteva iluzii... Iubiri mai mult sau mai puțin trecătoare.
Dintr-odată, acum ceva timp am reîntâlnit-o. Nu se schimbase aproape deloc. Ba încă maturitatea îi conferea și mai multă putere de seducție, și mai mult mister.
Am privit-o, știam că n-o să-i pot rezista, și i-am cedat.
De-atunci mă vizitează periodic.
Și știu că, de oricâte ori aş izgoni-o, o s-o primesc înapoi
Pentru că trebuie să recunosc, măcar față de mine, că probabil o voi iubi toată viața"

I do not want

by
No comments yet

Sunt ghilimele, nu-s cuvintele mele, da-s gandurile ce le impartasesc si-mi vine din ce in ce mai greu sa le astern in ultima vreme. Simt acel vulcan mocnit care-si asteapta momentul. Simt acea revolta care nu-si permite sa izbucneasca, simt exact cum scrie aceasta fata draga.

"Nu vreau nimic de la nimeni!...pentru ca am invatat de prea mult timp ca nimic nu e gratis, nici macar o vorba buna!Ca o mana intinsa nu inseamna neaparat un punct de sprijin, ci de cele mai multe ori e o mana care cere...
Nu vreau sa fiu dulce , calda si sensibila!Nu vreau si nu pot sa fiu un ingeras!Persoanele dulci si sensibile sunt mereu ranite, ele sunt cele care sufera mereu pentru tot si toate...Prefer sa fiu o jigodie! O jigodie nu poate fi ingenuncheata!O cutra se ridica si merge mai departe!O jigodie nu sufera, deci nu poate fi ranita!
Nu vreau multi prieteni!...pentru ca adevaratii prieteni sunt rari!Prefer calitatea nu cantitatea!Oricum , oricati prieteni ai avea in fata problemelor importante precum si in fata mortii vei fi mereu singur!
Nu vreau sa traiesc mult pentru ca asta ar insemna sa imbatranesc si mie mi-e groaza de batranete!Si nu vorbesc de riduri, burta , celulita si par alb.Ceea ce ma sperie e ideea de dependenta ,de neputinta asociata batranetii.Prefer sa iau tot ce pot de la viata, sa invat cat mai mult, sa acumulez cat mai multa experienta intr-un timp relativ scurt!
Nu vreau sa fiu iubita de toti!Prefer sa fiu iubita de unul singur! Cel care conteaza!Dar sa fiu iubita dincolo de limite, dincolo de ratiune, dincolo de orice...
Nu vreau ca lumea sa ma accepte pentru ca nici eu nu vreau sa accept lumea in lumea mea! Daca as vrea sa fiu accepta ar trebui sa ma schimb si nu vreau asta. Ma plac asa cum sunt!Sau ca sa fiu acceptata ar trebui sa ma prefac ca sunt altfel decat sunt, sa port in fiecare zi o masca si nici asta nu vreau! Nu este doar teribil de obositor dar exista riscul ca intr-o zi uitandu-ma in oglinda sa nu mai stiu cine sunt de fapt, eu sau masca?
Vreau doar sa fiu EU!
Sa traiesc viata MEA!
Asa cum vreau EU!
Nu vreau nimic mai mult! Doar atat!

urasc mentalitatea de turma!!
urasc ipocrizia!
urasc sa se bage cineva in treburile mele fara sa i-o cer!
urasc sa primesc sfaturi despre cum sa imi cresc copiii!
urasc minciuna!
urasc banalitatile!
urasc sa fiu catalogata!
urasc sa ma incadrez in ceea ce considera alti ca e normal!"


For reading

by
No comments yet

Pe Rodica o stiu de mult, de cativa ani... Mi-a placut intotdeauna s-o citesc, cu bune si rele. Ne intersectam deseori in comentarii, imi placeau concursurile ei provocatoare, gaseam mereu o vorba buna, o gluma sau ceva de suflet in paginile ei.
Din pacate timpul nu-mi mai permite s-o citesc asa de des, dar astazi ajungand din nou in paginile ce le asterne cu drag am gasit un pasaj in care m-am regasit chiar zilele trecute:
" M-am apucat de treaba nu ca aveam chef- doar pentru ca nu mai suportam harmalaia . Pe undeva asa este si cu viata interioara. Adunam acolo la tot felul de treburi care ocupa locul de pomana. Am facut din suflet o magazie de amintiri si frinturi- urite unele, nefolositoare, prin colturi intunecate chestii care miroase urit chiar... E greu sa traiesti intr-o casa inghesuita. E si mai greu sa traiesti intr-un suflet sufocat ..."

 Cand aveti chef de citit rasfoiti "filele" cartii ei virtuale. Imposibil sa nu gasiti ceva interesant.

Asa ca tac...

by
1 Comment

Sunt unele lucruri care sunt si trebuie sa ramana nerostite. Oricat le-ai invarti si analiza pe toate partile iti dai seama ca trebuie sa ramana numai si numai in mintea ta desi constient ca marturisirea  lor te-ar descatusa.
Dar uneori povara lor devine apasator de dulce si te transformi intr-un om aproape sadic care se obisnuieste s-o duca si s-o traiasca.

Chiar daca certitudini intamplatoare, indirecte, iti inalta sufletul realizand ca e asa cum ai sperat, cum ai dorit, ca nu esti doar o marioneta ci ai reusit-o doar pentru ca esti TU,  te opresti...

Stii ca nu poti mai mult. Nu vrei. Nu ai curaj.
Sunt lucruri care parca daca le rostesti se pierd. Le-ai impartit si nu-ti mai apartin.
Sunt acele ganduri incoltite-n suflet, care te chinuie uneori dar nici nu poti sa le scoti.

Sunt idei si trairi cu care esti constient c-ai putea produce suferinta, zbucium..
N-as putea s-o fac desi m-as elibera.

De multe ori am vazut, am simtit, dar am tacut. M-am oprit exact atunci cand a trebuit, desi asta am invatat-o-n timp...
Poate nu vreau sa infrunt realitatea, poate am impresia ca daca nu le spun nu sunt asa, ca-s iluzii sau himere desi..stiu ca nu este asa...

Visez cu ochii deschisi, imi transpun visele-n oameni reali, in fapte, temandu-ma ca daca le-as rosti prea devreme si altcuiva s-ar risipi, n-ar mai avea sorti de izbanda...
Este exact ca atunci cand tanjesti dupa ceva si cu cat asteptarea e mai lunga si mai grea  si satisfactia va fi mai mare..
Invat sa am rabdare...

Words

by
No comments yet



" “Foc este limba si gandeste-te cum putin foc aprinde tot codrul.”Cred in puterea cuvantului,la fel de mult cum cred in puterea dragostei.Si mai cred ca doar acele cuvinte rostite din suflet pentru suflet sunt cele care schimba lumi,mentalitati,metehne,nasc si intretin iubiri,bucura si tulbura deopotriva.Cand esti fals,pacalesti o data,de doua ori dar apoi iti pierzi auditoriul si interesul celorlalti,sau ii atragi pe cei asemeni tie si atunci ai ceea ce meriti."
.

3 in 1

by
16 Comments

În lucruri simple, mărunte, stă toată bucuria şi liniştea.
Păcat că nu ştim să ne bucurăm şi să ne încărcăm sufleteşte din ceea ce ne oferă Dumnezeu şi tindem mereu spre mai mult… mereu mai mult şi niciodată nu spunem: sunt mulţumit!
Toamna asta m-a prins într-o stare melancolică, am şi trăit emoţii la diferite niveluri: întâlnirea bucataras.ro, nunta fratelui meu ,încheind cu întâlnirea de 15 ani de la terminarea liceului, care nu au făcut decât  să-mi trezească emoţii, să-mi provoace zâmbete şi să-mi stoarcă lacrimi (de bine, ce-i drept). Am pus de multe ori peniţa pe coala mereu alba, dar inspiraţia n-a fost de partea mea.
Simt că am cuvinte prea sărace pentru a descrie aceste trăiri, nici măcar umorul nu mă mai salvează şi nu mă ajuta sa umplu pagina.

Un simplu 3 in 1……

Începutul lunii august m-a găsit la Sibiu, într-un oraş frumos, curat, plin de semnificaţii culturale.
Am ajuns acolo cu-n gând. Un vis, o speranţă – aceea de a transpune în real frumoasa prietenie legată între membrii comunităţii bucataras.ro.
Valuri de emoţii m-au trecut la întâlnirea cu fiecare în parte. Oameni frumoşi si tineri, cu poveşti de viaţă, cu amprenta experienţelor pe chip şi-n suflet. Emoţionaţi, veseli, distinşi si sinceri, au încercat fiecare sa nu dezmintă imaginea virtuala creată. Unora le-a ieşit din plin, pe alţii emoţiile i-au copleşit. Nu poţi în doar 2-3 zile, sa fiu tu însuţi,cel din viaţa de zi cu zi. Atmosfera generala a fost de bună dispoziţie, chef de viaţa, poftă de mâncare, normal, şi de vorbă.
Nu voi uita cele mai bune sandwich-uri preparate de Medi, pe care le-am mâncat în drum spre Sibiu, somnul adânc din maşina lui George , în care DAAAA, AM DORMIT CU GĂLĂGIE!!, dezinvoltura şi naturaleţea dragei mele Timea, bunul simţ şi cuminţenia lui Motănel, zâmbetul curat şi dulce al Mihaelei, eleganţa şi emoţiile Claudiei, exuberanţa şi veselia Ancuţei (nu, nu uit nici cornuleţele şi nici pe Silviu ), gropiţa , delicateţea si rârâitul dulce ale Menei (o îmbratisare caldă pentru Oana şi Marius, alături de care întregeşti imaginea unei familii perfecte), alura elegantă a lu’ Buni, drăgălaşenia şi cuminţenia Mihăi accentuate de prezenţa unor mici minunaţii vorbăreţe şi pline de inocenţă, fineţea, râsetele şi bunul gust al cuplului  Meri/Ady, sinceritatea şi zâmbetele curate de pe faţa Mirelei şi-a lui Costy, şi nu în ultimul rând popasul meu la capăt de pod, în aşteptarea taxiului personal :)))) condus de George şi copilotul Medi , un cuplu care ştie sa trăiască şi să se bucure!
Nu uit nici de Florina şi Ana, cu care din pacate am schimbat prea puţine cuvinte. Două fete cuminţi si frumoase.
Nu aş putea descrie mai mult decât ar putea-o face un şir de imagini, alese aleator din albumele colegilor din site.




M-am întors de la Sibiu în toiul pregătirilor de nuntă. O nuntă în familie, importanta pentru mine – nunta fratelui meu. Nu am detalii picante sau deosebite, ca la orice nunta - mâncare, muzică, oameni frumoşi şi distracţie. Deosebite in ceea ce mă priveşte… au fost emoţiile. Coboram treptele cu ochii plini de lacrimi, de parca-l pierdeam pe Cristi şi, într-un anume fel, chiar l-am pierdut. Va începe o noua viaţă pe care i-o doresc liniştită, îmbelşugată, în pace şi dragoste.



Sfârşitul lunii m-a găsit în mijlocul colegilor de liceu, ca după o lungă vacanţă. Deşi au trecut 15 ani, simţeam ca au trecut doar câteva luni. Cam puţini la număr, totuşi de mare clasă, ne-am reîntâlnit la un pahar de vorbă şi-un fum de grătar rumen, într-un cadru frumos şi cald ,depănând amintiri şi năzbâtii din anii petrecuţi împreună. 
Cu Marta am sporovăit deseori, am păstrat legatura , însa ceilalţi mi-au dat o stare de-mi venea să stau cu ochii aţintiţi pe fiecare, ca un copil tâmp :)), şi să mă întreb – ăstia nu îmbătrânesc ?
Atât de frumoşi şi  tineri, atât de naturali şi spontani , completaţi perfect de prezenţa doamnei diriginte, care m-a recucerit prin tot ceea ce reprezintă.

Mulţumesc lui Gusti pentru că ne-a înlesnit posibilitatea întâlnirii membrilor comunităţii bucătăraş.ro, iar lui Timi pentru organizare.
Mulţumesc Martei şi lui Tibi pentru organizarea întalnirii după 15 ani de la teminarea liceului.
Toate cele bune, tuturor!