Nu, nu din lume :P

M-apropii de 40, nu am nicio stare speciala si sper nici atunci (peste 2 luni) sa n-am, dar mai vedem :)
Coincidenta sau nu, varsta asta mi-a dat un impuls sa dispar.
Nu, nu din/de pe platformele unde am si trebuie sa am beneficii si interactiune, ci de pe contul personal de facebook.
Fiind si-asa nevoita sa petrec foarte mult timp acolo, socializarea si interactivitatea de pe pagina personala imi umpleau si putinul timp ramas pe langa, in cea mai mare parte...inutil.
Plictiseam si io oamenii dar MAI ALES :)) ei pe mine.
Satula de selfie-uri si muuuulte, multe alte prostii fara nicio noima, de toate detaliile din vietile tuturor,  am inceput, treptat, sa ma dezabonez de la atat de multa lume incat ajunsesem sa urmaresc asa putini, de-mi tot apareau aceleasi si-aceleasi postari. :))
Daca initial am zis ca dezactivez pentru 2-3 zile, uite c-au trecut 4 luni si nu-mi lipseste. Mai revin uneori dupa vreo poza sau ceva date si constat ca n-am pierdut nimic. Cine trebuia sa fie langa mine este, cu sau fara facebook. Cine nu e inseamna c-asa trebuie sa fie :)
Nu, de la 40 nu mai vreau like, fani si apreciere.
Vreau liniste, vreau p-ai mei, vreau sport (pe care inca-l iau si-l las periodic, dar sper ca la un moment dat sa ma stabilizez si sa renunt la comoditate)
Vreau sa-nvat lucruri noi, sa citesc, sa continui sa-mi indrum copiii pana-n momentul in care voi avea timp si resurse sa ma indrum pe mine, vreau sa devin independenta de orice lucru care la un moment dat va disparea.
Nu mai vreau aprobari si-aprecieri publice, pentru asta am prieteni.

Vreau timp si energie pentru mine.

ps. inca ma mai leg de unele lucruri ce nu-mi fac bine, dar o sa treaca si alea
Macar acum, la 40 ;)



8 Comments

Pr.Victor spunea...

Copilă, ca să zic așa, că încă n-ai 40, și eu am dispărut deseori, cu lunile, știi bine, dar am revenit, iar asta nu din plăcerea de a sta pe facebook, nicidecum, ci pentru faptul că doar acea pagină îmi face legătura cu unii oameni, chit că, precum știi, sunt campion la alte legături cu cei din virtual, atât la numărul de telefoane deținut cât și la întâlnirile din real. Cu toate astea sunt oameni cu care comunic doar prin această pagină, fie că sunt peste mări și țări, fie că din motive bine întemeiate ei nu pot activa decât așa.
Și crede-mă, la vârsta mea, ce fain sună, am timp și de scris, și de citit, și de muncit și chiar de odihnă, dar asta pentru că mă trezesc de-o viață până-n ora 6 de dimineață, pentru că nu beau cafea (nu pierd timpul cu făcutul și sorbitul), pentru că nu-ș de ce Dumnezeu mă iubește și îmi dă spor și binecuvântare în tot ce fac.
Altfel, da, ne putem rupe de multe lucruri într-o viață, dar niciodată n-ar trebui să fugim de ceea ce putem înfrunta. Tu aveai foarte mulți prieteni în listă, eu am puțini, și dacă-i scot de la numărătoare pe cei care-mi sunt rude și colegi (muți pe pagina mea) deja pot spune că la mine pe pagină se respiră normal.
Să-ți fie seara cu senin și bucurie alături de cei dragi!
p.s Știu că altă dată scriam mai mult, dar am zis să fiu cumpătat.

gaby_d spunea...

Padre, dac-ar fi sa-ti raspund cu tot ce-mi trece prin minte, as depasi marimea postarii :)), asa ca restrang.
Nu toti putem duce egal! :))
Chiar daca nu dorm pan' la 9-10, chiar daca incerc sa ma organizez, cojuncturile modului de lucru nu ne sunt nici pe departe asemanatoare si nici nu pot duce cat tine :P
Daca as folosi si eu facebook-ul asa ca multi altii, doar in momentele de respiro, situatia ar fi alta, dar eu lucrand zi de zi aici minim 8 ore EXACT pe acest site, toate notificarile, mesajele, wall-ul, ma distrag de la munca, plus ca foarte putine dintre lucrurile ce ma distrag imi si sunt utile, indiferent in ce mod ma refer.
Acum, cand revin rareori sa caut ceva, acum vad si eu cum e sa intri cand si cand, e mult mai simplu, doar ca...asa cum am afirmat, nu simt ca-mi lipseste sau ca as vrea sa-l las activ; e drept ca eu si sunt omul extremelor, implicandu-ma excesiv in ceea ce fac, cand ceva nu-mi face bine fie trebuie sa-l tai din radacina fie sa ma invart intr-un cerc vicios ce-mi consuma multa enerigie; daca pe unele (momentan) nu am puterea sa le tai, ma bucur de cele la care pot s-o fac. N-am premeditat niciodata momentul :)),dar vad ca in cazul meu chiar a fost ok :)

gaby_d spunea...

Sa mai fac o paranteza, sa-ntelegi inc-o chestie.
Asa cum tu incerci (inclusiv pe facebook) sa-ndrumi lumea intr-o anumita privinta, asa imi luasem eu pe fb un rol de a binedispune, de a face lumea sa se simta ok (involuntar, bineinteles)incat acum, pe strada, ma opresc oameni de la care n-am vazut vreodata vreo apreciere sau vreun comentariu, imi scriu pe pagina blogului personal, oameni de care n-aveam habar ca le pasa ce scriu, sa-mi zica ca lipsesc, ca s-a dus veselia, s-a dus o pata de culoare (din lista lor, bineinteles, nu din intreg facebookul)
No, asa cum scriam mai sus, cand ma implic in ceva o fa excesiv si-mi luasem asta ca pe-o obligatie :))), bai io tre' sa scriu, eu tre' sa fac lumea sa rada etc.
Mpai...sa fim seriosi ca am lucruri mult, mult mai importante de indeplinit in timpul pe care-l alocam acestui lucru, responsabilitati sau lucruri ce-mi fac bine, pentru care pe langa job, treaba din jur si fb, clar nu mai aveam timp :)
Cum ar fi, un singur exemplu, sa fac sport! :)

gaby_d spunea...

Scuze pentru unele mici greseli din raspunsuri, dar nu gasesc buton de editare, la cat de des intru aici am uitat de unde se modifica :))

Pr.Victor spunea...

Măh și tu, ai pus accentul pe somn, taman la lucrul la care eu m-am gândit cel mai puțin.
Ideea este alta, în viață, renunțând la anumite lucruri spre a ne face timp, vom constata că într-o perioadă variabilă, timpul acela se va umple, încet-încet, tot cu lucruri care ne vor robi, asta în detrimentul lucrurilor ce ar trebui făcute în mod curent. Spun asta din experiența vieții, firește, pentru că nici ăi mai perfecți, nu dau nume, au și ei încercările lor.
Și apoi de ce zici de greșeli, ți se pare că sunt eu omul care vede greșelile, fie ele și de scris, ale celor cu care interacționează?

gaby_d spunea...

Da, dar sunt de preferat lucrurile care ne pot robi si ne dau totusi energie sau ne fac bine, psihic sau fizic, in defavoarea celor care ne storc de energie, ne fac rau si de la care constatam ca nu prea ramanem in final cu mai nimic bun. In cazul meu, bineinteles. Cum se simt altii, nu stiu.

Pr.Victor spunea...

Ca să nu mai zic că o parte bună a faptului că ai contul dezactivat e și bucuria de a scăpa de vorbele mele și de comentariile mele mereu anapoda, nu? :)))

gaby_d spunea...

Nu. Uite aici o sa mai scriu :))), c-aici nu stie lumea de mine :))) da' tu stii si vii