" Pune la lucru puterea renuntarii pozitive. Cei mai multi dintre noi vedem renuntarea ca facand ceva negativ, dar nu e asa ! S-a spus ca "INVINGATORII NU RENUNTA NICIODATA", dar, in realitate, Invingatorii renunta tot timpul alegand sa inceteze sa faca acele lucruri care nu aduc rezultatele pe care si le doresc. Cand renunti la toate lucrurile care nu merg pentru tine, cand renunti sa tolerezi toate lucrurile negative care te trag in spate, creezi o "incarcatura" pozitiva in viata ta, precum si spatiu pentru mai multe experiente pozitive."


V-am mai spus, asa-i? Preaslavirea personala e la mare moda. Poze cu "cat sunt io de frumoasa/frumos" (nici vorba de vreo amintire in grup) , cu cat sunt io de desteapta/destept (nici gand de vreo relatare comuna), flutura pe tot internetul, mai abitir pe retetele de socializare.
Dar nah...fiecare cu treaba lui, simteam si eu nevoia sa zic c-am remarcat :))

Si-am mai remarcat o ipocrizie crunta, de cel mai inalt nivel, la multi dintre semenii mei. Aia nu, nu pot s-o iert, sau hai ca zic rau, nu s-o iert dar n-o pot accepta :). Zi-mi frate-n fata - esti tuta!, nu imi inchina ode si prin spate ma judeci si ma desfaci in mii de fire :)

Toata viata invatam si gresim, si iar invatam si iar gresim, pana cand ne cam saturam de cercul asta vicios si-alegem sa iesim prin indreptare, hotarare, fermitate, ori prin resemnare si comoditate.
Am ales prima serie. Stiu, poate sufar o vreme, da-mi trece, insa era cazul sa linistesc apele si sa astampar valurile, era cazul sa nu mai pierd vremea intr-un mod neplacut, sa nu mai accept critici nefondate, sa nu mai dau explicatii si sa nu ma mai justific pentru tot ce judecam cu subiectivism. E dreptul meu, la fel cu-al tuturor, sa-mi utilizez doza de subiectivism atunci cand consider ca trebuie.

Asa ca am plecat. Am plecat din locuri in care am obosit sa iubesc pentru doi, din locuri in care trebuia sa fiu acolo doar cand ceilalti aveau o portita de respiro, nu si cand o aveam eu, din locuri in care nu mai regaseam nimic care sa ma defineasca.Am plecat din locuri in care eram lingusita doar cand reprezentam un interes, din locuri in care eram aratata cu degetul de pseudo-pefectii care se credeau etaloane de conduita morala.

Plec din locuri in care am obosit sa astept, plec pe drumul meu...






Luni dimineata, ploaie, 6:40.
-Este timpul sa va treziti! spune politicos tante din telefon, pe care m-am gandit deseori s-o scot de-acolo cu tot cu politetea ei, dar parca totusi mi-e simpatica :D
Ciufulita, somnoroasa desi primele ore ale diminetii nu mi-au dat de prea multe ori batai de cap, traseu baie-bucatarie-dormitor , trezesc frumos copiii cu-n "buna dimineata iubita!" si-un "buna dimineata Danut!".

Lapte si oua fierte moi, cafea, husa apretata indreptata cu-n puternic abur fierbinte, trenig, adidasi, uniforme, ghetute, geci, caciuli, ghiozdane,poezii repetate, bani pentru revista cu macheta.


Sorb din cafeaua amara, e buna tare, si-ncerc sa ma mobilizez, dar parca noaptea asta a trecut mult prea repede.Iau pe puncte sarcinile de azi, le duc pe primele la bun sfarsit,imi fac in minte un calcul cu timpul, sa vad cand pot ajunge intr-un loc unde neaparat trebuie s-ajung in dimineata asta, mai sorb o gura de cafea si ma gandesc ca totusi....jumate de ora de somn n-ar mai strica nimanui :D





În ochii mei acuma nimic nu are preţ
Ca taina ce ascunde a tale frumuseţi;
Căci pentru care altă minune decât tine
Mi-aş risipi o viaţă de cugetări senine
Pe basme şi nimicuri, cuvinte cumpănind,
Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind,
În lanţuri de imagini duiosul vis să-l ferec,
Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Şi azi când a mea minte, a farmecului roabă,
Din orişice durere îţi face o podoabă,
Şi când răsai nainte-mi ca marmura de clară,
Când ochiul tău cel mândru străluce în afară,
Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă
Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă,
Azi când a mea iubire e-atâta de curată
Ca farmecul de care tu eşti împresurată,
Ca setea cea eternă ce-o au dupăolaltă
Lumina de-ntunerec şi marmura de daltă,
Când dorul meu e-atâta de-adânc şi-atât de sfânt
Cum nu mai e nimica în cer şi pe pământ,
Când e o-namorare de tot ce e al tău,
De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine şi de rău,
Când eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi...
Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi!

M.Eminescu





Rad deseori cu pofta,zambesc uneori amar.De multi ani una dintre vorbele mele preferate este "nimic nu e ceea ce pare".Deseori  imaginea afisata in fata celorlalti e o masca bine construita si nu realitatea.

Am primit atat de multe lectii in ultimul timp si atata mi-am testat limitele  incat ma-ntreb daca raceala sau rautatea unor oameni nu este decat proiectia nedreptatilor si rautatilor la care au fost supusi, a deziluziilor, dezamagirilor si esecurilor pentru care nu au fost pregatiti.

Scriem, deseori scriem si desi afirmam c-o facem pentru ceilalti , de fapt o facem pentru noi, raportand totul la ceea ce gandim si ce credem despre ceilalti.

Scriem de multe ori spre preaslavirea personala , cat de buni suntem noi si cat de mult gresesc ceilalti, scriem ranind cu penita sau alinand cu cuvantul.

Scriem dur si ferm sau cald si prietenos, scriem inteligent sau banal, scriem alambicat sau direct, dar indiferent de forma in care-o facem, transmitem.

De multe ori ceea ce scriem e gura de oxigen pe patul deznadejdii sau lovitura fatala in fata depresiei. Trebuie s-avem mare grija cum formulam, si rareori o facem inainte de-a da "enter"….

Dupa multe intrebari si ore nedormite, dupa multe lucruri puse cap la cap, am inteles.

Am inteles ce s-a intamplat,odata cu revelatia ca nu oricine iti intinde umarul pentru a-ti sprijini supararile , va scutura gandurile primite in curtea lui, ci le poate falfai ca pe-o carpa cu praf, pe ferestra "cartierului" in care locuieste.

Am inteles ca precum confesiunea elibereaza sufletul dar stirbeste reputatia, la fel orice sacrificiu poate fi interpretat ca slabiciune sau naivitate. Am inteles ca a te compara cu altii poate fi cea mai mare greseala atunci cand iti lipsesc multe necunoscute din ecuatia vietii lor.Am inteles ca cei ce te iubesc azi se pot purta maine cu tine de ca si cand n-ar fi auzit in viata lor numele tau. Am inteles ca oricat bine ai face si oricat suflet ai pune asta nu-i opreste pe ceilati sa te dea la o parte la prima abatere.

Am inteles ca doar tu singur te poti ajuta in orice imprejurare.

Învaț din toate și-o  iau  de la capăt: cu ganduri noi, mai bun, mai drept, mai linistit, mai corect...



A fost si Mosul. Si-a fost la cei ce-si permit sa-l primeasca si sa-l omeneasca.
Amaratii au ramas tot cu ghetutele goale, fara foc in sobe sau un blid de ciorba pe masa.
Sarbatorile astea nu-s decat o stare de spirit.
Pentru mine n-au nicio semnificiatie, cu exceptia celei religioase.
E Sfantul Nicolae, e Nasterea Domnului.
Nu-i casa impopotonata, munte de cadouri sub brad si mancare de-aruncat dupa cateva zile.
Da...le-am experimentat si eu ani de zile, am crescut cu ele, am pus in balanta si-am inteles, apoi am ales.
Am ales cumpatarea si bunul simt, am ales compasiunea pentru cei mai putin norocosi, am ales adevarul in fata copiilor mei, in schimbul himerelor si amagirilor pe care la un moment dat le vor descoperi singuri.
Categoric multi ma vor condamna, nu scriu pentru nimeni, nici pentru preaslavirea personala, o scriu  la fel cum scriam si pastram scrisorile acu' 20 de ani, care cu un simplu delete nu pot fi sterse.
Fiti mai buni cu cei necajiti, dati-le din prea multul dumneavoastra, impartiti cu ei bucata de paine ce-o aveti pe masa, cei dragi nu tanjesc dupa o haina sau un dulce, le primesc cu sau fara aceste Sarbatori.Daca nu puteti, oferiti-le macar o vorba buna, nu costa nimic.

Sa fiti bine.






Nu prea-mi pace mie copy/paste, mai ales aici, unde scriu EU, dar textul asta am simtit ca-l vreau aici :), sa-l recitesc cand doresc, fara sa caut in pagini de carte sau in documente de pe desk :).
Nu cred in perfectiune, cred ca devii ceea ce devii tocmai prin/impreuna cu - cel de langa tine, dar....mi-a placut :)
thx.ladycris :)
"

Cel mai frumos gen de femeie...: - )


"Unora le plac blondele, altii prefer brunetele, unii se dau in vant dupa roscate. Unii prefera femeile slabe, altii mai plinute, unii cele cu pistrui, altii cele cu parul scurt. Gusturile nu se discutam de aia e si frumos.

Suntem liberi sa alegem ce vrem, sa gustam fix ce ne place. In capul fiecarui barbat exista o idee despre cum sa arate femeia ideala. Vrem, nu vrem ne gandim la asta. Ne place sa fie senzuala, tandra, poate ne place o femeie sigura pe ea, poate una foarte sensibila si naiva. Fiecare cu filmul lui.
Exista femeia “de bifat”. Femeia aia pe care orice barbat o vrea langa el la un moment dat. E o chestie de marcat. Toti ne gandim la ea, unii au avut asa ceva langa, altii nu. Exista femeia ..femeie. Aia naiva, sensibila, aia care mereu zboara, plina de vise si idealuri. Aia care vrea sa traiasca totul ca in filme, ca in basme, ca in vise. Femeia care crede ca poate ajunge cu tine acolo unde isi doreste.
Exista femeia “ideala”. Aia de care te indragostesti pentru ca e asa cum iti place insa in cel mai scurt timp se transforma. Adica a jucat un rol. Este foarte frumoasa si pare sa fie asa si la interior. Eu ii spun femeia tapet. Toate sunt tipuri de femei pe care la un moment dat ni le dorim, cu ardoare. Experienta cu ele este benefica. Poti invata o gramada de lucruri. Si amandoi sunteti mai bogati dupa o astfel de experienta. In general. Mai exista un tip de femeie. Si despre ea vorbim astazi.
Intalnesti la un moment dat in viata ta o femeie de genul asta. Habar nu am cum sa o cataloghez. Este o femeie sensibila, normala, nu iti pica fata pe jos cand o vezi, nu iti iese aparent cu nimic in evidenta la prima vedere. Nu este o frumusete care sa te tampeasca, care sa rupa ceva in tine de la prima vedere. Este ceva mult mai tare. Are o privire blanda, patrunzatoare, este o femeia care are multa afectiune si care nu se sfieste sa o impartaseasca cu tine, pur si simplu, natural, fara sa isi puna semne de indoiala, fara sa se gandeasca ca ea ofera prea mult.
Este o femeie calda, delicata, completa din multe puncte de vedere. O femeie care te completeaza prin simpla prezenta, o femeie care face exact de trebuie sa faca fix in momentul in care trebuie sa faca. O femeie care o sa actioneze exact asa cum ai vrea tu sa actioneze, o femeie care te va lasa cu gura cascata in clipa in care o sa faca un gest simplu. Un gest care o sa iti placa la nebunie, care o sa te marcheze, prin simplitate si inocenta, prin frumusete si naturalete.
Este femeia pe care vrei sa o descoperi in fiecare zi, vrei sa mai te imbogatesti cu putin din bogatia ei. Este genul de femei care cand ai patit ceva, ai o problema,o sa te priveasca fix in ochi,  o sa te mangaie delicat pe fata si o sa iti spuna ca atata vreme cat sunteti amandoi..orice problema se poate rezolva. Este genul de femeie care te pune peganduri..si asta e de bine. Te face sa te gandesti ca esti un om fericit. Ca ea te-a ales, ca esti al ei, ca toti au pierdut razboiul asta si ca tu esti singurul care l-a castigat. Este femeia langa care iti faci ganduri, planuri, femeia langa care poti sa visezi, femeia langa care poti sa plangi, sa te impresioneze ceva si sa arati asta.
Femeie pe care vrei sa o strangi de mana pe strada, femeia langa care vrei sa si dormi nu doar sa te culci, este femeia aia cu care diminetile friguroase ti se par calde, femeia cu care vrei sa stai toata ziua in pat, doar sa o vezi acolo, cu tine…doar voi, voi doi. E femeia cu care nu vrei sa pari altceva decat ceea ce esti, nu vrei sa o impresionezi prin ceea ce nu esti…ii spui franc in fata cine esti, ce vrei, cum vrei…este femeia langa care esti gol si atunci cand esti imbracat. Este femeia care te intelege, care te mangaie si iti spune o vorba buna, din suflet. Nu vrea sa fii zmeul zmeilor, nu vrea sa te dai leu, nu vrea sa o arzi Rambo. Ea te vrea fix asa cum esti. Ala de care s-a indragostit ea.
Femeia asta stie sa gestioneze perfect o relatie. Stie ca nu esti doar al ei, stie ca ai prieteni, ca vrei sa iesi cu ei, intelege ca nu mergi cu ea in locul X doar pentru ca nu iti place acolo si nu vrei sa ii strici seara. este intelegatoare si are incredere in tine.iti da o sigurata pe care nicio alta femeie nu o da. Nu asteapta de la tine chestii pe care nu poti sa le oferi. Nu vrea sa te bage in filmele ei care tie nu iti plac. Nu vrea sa faca din tine nimic altceva decat ceea ce esti. Femeia asta stie una si buna..ca trebuie totul sa fie natural, firesc. Te vrea fix asa cum esti.
Cu glumele tale cateodata proaste, cu carisma ta, cu imaturitatea ta. Te vrea asa alintat, cateodata nesigur, te vrea pentru umorul tau, pentru ca mereu esti optimist, mereu esti cu zambetul pe buze. Te vrea pentru ca esti timid, retras, te vrea pentru ca spui ca nu ai nevoie sa socializezi intr-o seara si ea chiar apreciaza asta si te lasa in pace, te vrea pentru copilariile din capul tau, te vrea pentru ca esti cu picioarele pe pamant, te vrea pentru ca ii oferi siguranta, maturitate. Te vrea pentru dragostea pe care o oferi, te vrea pentru stangaciile tale, pentru slabiciunile tale, pentru bunatatea ta.
Te vrea pentru ca esti altruist, te vrea pentru ca spui tampenii cateodata la care ea se amuza, te vrea pentru ca te superi aiurea pe o prostie, te vrea pentru ca ii dai un mesaj gol la cinci dimineata si asta inseamna ca te gandesti la ea. Femeia asta este cea care te face sa iti reconfigurezi traseul. Sa vezi unele lucruri la ea care sa iti placa enrom de mult si la care nu te gandeai niciodata. Si uite asa..ajungi in mijlocul patului cu aceasta femei si ai in coltul gurii un zambet tamp in timp ce ea se alinta in bratele tale si spune lucruri simple si frumoase. Este o treaba greu de expicat.
Femeia asta este un pachet minunat. Adica este o combinatie letala. O combinatie frumoasa. Cea mai frumoasa. Femeile aste sunt un palat care la interior arata la fel de bine ca la exterior. Nu este nimic lasat de izbeliste. Totul este asezat cu grija la locul lui. Este un univers in care vrei sa ajungi si nu iti doresti sa mai iesi. Este o usa pe care odata ce ai intrat vrei sa o inchizi cu o mie de zavoare. Sa nu intre nimeni si nici tu sa nu mai iesi de acolo."

                                                                           sursa: Blogul lu` otrava"



Parca-i din ce in ce mai greu sa supravietuiesti in lumea celor mari.
Nu, nu mari ca varsta si nici de statura lui Guliver, ci oameni mari cu statut social si  financiar onorabil, pentru care totul se reduce la bani, bani si iarasi bani...
Oameni care uita ca, poate, vreodata au avut si ei suflet si-au luat hotarari ascultandu-si-l,si uita ca daca ei l-au pierdut mai sunt altii care si-l pastreaza cu sfintenie.
Parca acesti oameni au ajuns sa se comporte imoral si nu din necesitate, ci pentru ca se simt indreptatiti de statutul pe care-l au sa faca acest lucru...."pentru ca pot"....
Mint, inseala, iti resping agresiv parerile desi sunt constienti ca ai dreptate.