În ochii mei acuma nimic nu are preţ
Ca taina ce ascunde a tale frumuseţi;
Căci pentru care altă minune decât tine
Mi-aş risipi o viaţă de cugetări senine
Pe basme şi nimicuri, cuvinte cumpănind,
Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind,
În lanţuri de imagini duiosul vis să-l ferec,
Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Şi azi când a mea minte, a farmecului roabă,
Din orişice durere îţi face o podoabă,
Şi când răsai nainte-mi ca marmura de clară,
Când ochiul tău cel mândru străluce în afară,
Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă
Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă,
Azi când a mea iubire e-atâta de curată
Ca farmecul de care tu eşti împresurată,
Ca setea cea eternă ce-o au dupăolaltă
Lumina de-ntunerec şi marmura de daltă,
Când dorul meu e-atâta de-adânc şi-atât de sfânt
Cum nu mai e nimica în cer şi pe pământ,
Când e o-namorare de tot ce e al tău,
De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine şi de rău,
Când eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi...
Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi!
M.Eminescu
Rad deseori cu pofta,zambesc uneori amar.De multi ani una dintre vorbele mele preferate este "nimic nu e ceea ce pare".Deseori imaginea afisata in fata celorlalti e o masca bine construita si nu realitatea.
Am primit atat de multe lectii in ultimul timp si atata mi-am testat limitele incat ma-ntreb daca raceala sau rautatea unor oameni nu este decat proiectia nedreptatilor si rautatilor la care au fost supusi, a deziluziilor, dezamagirilor si esecurilor pentru care nu au fost pregatiti.
Scriem, deseori scriem si desi afirmam c-o facem pentru ceilalti , de fapt o facem pentru noi, raportand totul la ceea ce gandim si ce credem despre ceilalti.
Scriem de multe ori spre preaslavirea personala , cat de buni suntem noi si cat de mult gresesc ceilalti, scriem ranind cu penita sau alinand cu cuvantul.
Scriem dur si ferm sau cald si prietenos, scriem inteligent sau banal, scriem alambicat sau direct, dar indiferent de forma in care-o facem, transmitem.
De multe ori ceea ce scriem e gura de oxigen pe patul deznadejdii sau lovitura fatala in fata depresiei. Trebuie s-avem mare grija cum formulam, si rareori o facem inainte de-a da "enter"….
Dupa multe intrebari si ore nedormite, dupa multe lucruri puse cap la cap, am inteles.
Am inteles ce s-a intamplat,odata cu revelatia ca nu oricine iti intinde umarul pentru a-ti sprijini supararile , va scutura gandurile primite in curtea lui, ci le poate falfai ca pe-o carpa cu praf, pe ferestra "cartierului" in care locuieste.
Am inteles ca precum confesiunea elibereaza sufletul dar stirbeste reputatia, la fel orice sacrificiu poate fi interpretat ca slabiciune sau naivitate. Am inteles ca a te compara cu altii poate fi cea mai mare greseala atunci cand iti lipsesc multe necunoscute din ecuatia vietii lor.Am inteles ca cei ce te iubesc azi se pot purta maine cu tine de ca si cand n-ar fi auzit in viata lor numele tau. Am inteles ca oricat bine ai face si oricat suflet ai pune asta nu-i opreste pe ceilati sa te dea la o parte la prima abatere.
Am inteles ca doar tu singur te poti ajuta in orice imprejurare.
Învaț din toate și-o iau de la capăt: cu ganduri noi, mai bun, mai drept, mai linistit, mai corect...
Am primit atat de multe lectii in ultimul timp si atata mi-am testat limitele incat ma-ntreb daca raceala sau rautatea unor oameni nu este decat proiectia nedreptatilor si rautatilor la care au fost supusi, a deziluziilor, dezamagirilor si esecurilor pentru care nu au fost pregatiti.
Scriem, deseori scriem si desi afirmam c-o facem pentru ceilalti , de fapt o facem pentru noi, raportand totul la ceea ce gandim si ce credem despre ceilalti.
Scriem de multe ori spre preaslavirea personala , cat de buni suntem noi si cat de mult gresesc ceilalti, scriem ranind cu penita sau alinand cu cuvantul.
Scriem dur si ferm sau cald si prietenos, scriem inteligent sau banal, scriem alambicat sau direct, dar indiferent de forma in care-o facem, transmitem.
De multe ori ceea ce scriem e gura de oxigen pe patul deznadejdii sau lovitura fatala in fata depresiei. Trebuie s-avem mare grija cum formulam, si rareori o facem inainte de-a da "enter"….
Dupa multe intrebari si ore nedormite, dupa multe lucruri puse cap la cap, am inteles.
Am inteles ce s-a intamplat,odata cu revelatia ca nu oricine iti intinde umarul pentru a-ti sprijini supararile , va scutura gandurile primite in curtea lui, ci le poate falfai ca pe-o carpa cu praf, pe ferestra "cartierului" in care locuieste.
Am inteles ca precum confesiunea elibereaza sufletul dar stirbeste reputatia, la fel orice sacrificiu poate fi interpretat ca slabiciune sau naivitate. Am inteles ca a te compara cu altii poate fi cea mai mare greseala atunci cand iti lipsesc multe necunoscute din ecuatia vietii lor.Am inteles ca cei ce te iubesc azi se pot purta maine cu tine de ca si cand n-ar fi auzit in viata lor numele tau. Am inteles ca oricat bine ai face si oricat suflet ai pune asta nu-i opreste pe ceilati sa te dea la o parte la prima abatere.
Am inteles ca doar tu singur te poti ajuta in orice imprejurare.
Învaț din toate și-o iau de la capăt: cu ganduri noi, mai bun, mai drept, mai linistit, mai corect...
A fost si Mosul. Si-a fost la cei ce-si permit sa-l primeasca si sa-l omeneasca.
Amaratii au ramas tot cu ghetutele goale, fara foc in sobe sau un blid de ciorba pe masa.
Sarbatorile astea nu-s decat o stare de spirit.
Pentru mine n-au nicio semnificiatie, cu exceptia celei religioase.
E Sfantul Nicolae, e Nasterea Domnului.
Nu-i casa impopotonata, munte de cadouri sub brad si mancare de-aruncat dupa cateva zile.
Da...le-am experimentat si eu ani de zile, am crescut cu ele, am pus in balanta si-am inteles, apoi am ales.
Am ales cumpatarea si bunul simt, am ales compasiunea pentru cei mai putin norocosi, am ales adevarul in fata copiilor mei, in schimbul himerelor si amagirilor pe care la un moment dat le vor descoperi singuri.
Categoric multi ma vor condamna, nu scriu pentru nimeni, nici pentru preaslavirea personala, o scriu la fel cum scriam si pastram scrisorile acu' 20 de ani, care cu un simplu delete nu pot fi sterse.
Fiti mai buni cu cei necajiti, dati-le din prea multul dumneavoastra, impartiti cu ei bucata de paine ce-o aveti pe masa, cei dragi nu tanjesc dupa o haina sau un dulce, le primesc cu sau fara aceste Sarbatori.Daca nu puteti, oferiti-le macar o vorba buna, nu costa nimic.
Sa fiti bine.
Amaratii au ramas tot cu ghetutele goale, fara foc in sobe sau un blid de ciorba pe masa.
Sarbatorile astea nu-s decat o stare de spirit.
Pentru mine n-au nicio semnificiatie, cu exceptia celei religioase.
E Sfantul Nicolae, e Nasterea Domnului.
Nu-i casa impopotonata, munte de cadouri sub brad si mancare de-aruncat dupa cateva zile.
Da...le-am experimentat si eu ani de zile, am crescut cu ele, am pus in balanta si-am inteles, apoi am ales.
Am ales cumpatarea si bunul simt, am ales compasiunea pentru cei mai putin norocosi, am ales adevarul in fata copiilor mei, in schimbul himerelor si amagirilor pe care la un moment dat le vor descoperi singuri.
Categoric multi ma vor condamna, nu scriu pentru nimeni, nici pentru preaslavirea personala, o scriu la fel cum scriam si pastram scrisorile acu' 20 de ani, care cu un simplu delete nu pot fi sterse.
Fiti mai buni cu cei necajiti, dati-le din prea multul dumneavoastra, impartiti cu ei bucata de paine ce-o aveti pe masa, cei dragi nu tanjesc dupa o haina sau un dulce, le primesc cu sau fara aceste Sarbatori.Daca nu puteti, oferiti-le macar o vorba buna, nu costa nimic.
Sa fiti bine.
