Zile de toamna, mohorate, in culori sumbre..si...totusi!!! nu m-au afectat deloc
am fost cu moralul ridicat :)))(desi..usor nervoasa..ca de obicei:)))), vesela si fericita.
Poate si pentru ca zilele astea  (mai exact pe 19 )..implinim 8 ani de casnicie :P, poate si pentru ca simt aceeasi iubire-n suflet ca si acum multi ani (ne stim de 15ani :P ).. poate si pentru ca-mi vad copiii bine...casa prinzand contur.
Am atatea motive incat sa nu las toamna, cu depresiile ei , sa ma atinga-n vreun fel.
Iti multumesc Doamne, imi dai mai mult decat merit.
Iti multumesc, pentru toate!









Vin zile mai triste, de toamna
Si ploua si-i rece..pustiu
Pe banca cea veche si goala
Sunt singur'-astept si-i tarziu



Dar tu ai uitat iar de mine
M-ai pus ca pe-o frunza-n pastrare
In filele vechi de roman
Sortita la dor si uitare...


Si stii ca exist, cateodata
Cand cartea o iei sa citesti.
Dar frunza, priveste, e moarta!
A vrut mult prea mult s-o iubesti


O lacrima calda iti sapa
obrazul si scapi cartea jos.. oftezi...

podeaua se umple de frunze
tu plangi...inchizi ochii..visezi...


Si vezi cum plangeau rand pe rand
Gustau al durerii pahar
Acum prea tarziu sa regreti
Lasat-ai in urma amar
Lasat-ai doar frunze uscate 
Si-n toamna doar vantul mai poate
In zbor sa le ia sa le duca..
Sa ierte-ale tale pacate 
gaby_d2010



micuta balerina paseste fin si tandru
isi joaca iarasi rolul , spectacolul e-n toi
desi cortina-i trasa si nimeni n-o priveste
paseste cu finete, pe-o  scena de noroi

micuta balerina isi plange iar destinul
si-l impleteste-n dansuri si piese de prisos
si iar scrasneste dintii  blestemand soarta crunta
ce-i distrusese visul , un vis asa frumos....

micuta balerina  ridica mandra capul
si  merge inainte chiar  singura de-ar fi
cu dosul palmei sterge, obrazu-nlacrimat
are un as in haina, puterea de-a iubi

si lasa-n urma totul,  porneste cu-ndrazneala
si calca pe cadavre , pe lacrimi si noroi
isi zice hai, fii mandra , micuto balerina
caci stii destul de bine: PUTEREA E IN NOI!

gaby_d septembrie 2010