Rad deseori cu pofta,zambesc uneori amar.De multi ani una dintre vorbele mele preferate este "nimic nu e ceea ce pare".Deseori  imaginea afisata in fata celorlalti e o masca bine construita si nu realitatea.

Am primit atat de multe lectii in ultimul timp si atata mi-am testat limitele  incat ma-ntreb daca raceala sau rautatea unor oameni nu este decat proiectia nedreptatilor si rautatilor la care au fost supusi, a deziluziilor, dezamagirilor si esecurilor pentru care nu au fost pregatiti.

Scriem, deseori scriem si desi afirmam c-o facem pentru ceilalti , de fapt o facem pentru noi, raportand totul la ceea ce gandim si ce credem despre ceilalti.

Scriem de multe ori spre preaslavirea personala , cat de buni suntem noi si cat de mult gresesc ceilalti, scriem ranind cu penita sau alinand cu cuvantul.

Scriem dur si ferm sau cald si prietenos, scriem inteligent sau banal, scriem alambicat sau direct, dar indiferent de forma in care-o facem, transmitem.

De multe ori ceea ce scriem e gura de oxigen pe patul deznadejdii sau lovitura fatala in fata depresiei. Trebuie s-avem mare grija cum formulam, si rareori o facem inainte de-a da "enter"….

Dupa multe intrebari si ore nedormite, dupa multe lucruri puse cap la cap, am inteles.

Am inteles ce s-a intamplat,odata cu revelatia ca nu oricine iti intinde umarul pentru a-ti sprijini supararile , va scutura gandurile primite in curtea lui, ci le poate falfai ca pe-o carpa cu praf, pe ferestra "cartierului" in care locuieste.

Am inteles ca precum confesiunea elibereaza sufletul dar stirbeste reputatia, la fel orice sacrificiu poate fi interpretat ca slabiciune sau naivitate. Am inteles ca a te compara cu altii poate fi cea mai mare greseala atunci cand iti lipsesc multe necunoscute din ecuatia vietii lor.Am inteles ca cei ce te iubesc azi se pot purta maine cu tine de ca si cand n-ar fi auzit in viata lor numele tau. Am inteles ca oricat bine ai face si oricat suflet ai pune asta nu-i opreste pe ceilati sa te dea la o parte la prima abatere.

Am inteles ca doar tu singur te poti ajuta in orice imprejurare.

Învaț din toate și-o  iau  de la capăt: cu ganduri noi, mai bun, mai drept, mai linistit, mai corect...



5 Comments

Pr.Victor spunea...

Mă uit deseori la albine, îmi place mult hărnicia lor, dar, mai presus de hărnicia lor, care-i asemenea Martei din evanghelie, îmi place modul vesel în care-şi trăiesc viaţa. Îmi închipui că zumzetul lor, armonizat mereu cu bătaia aripilor, nu e nimic altceva decât modul în care încearcă să-şi transmită gândurile bune, experienţa şi de ce nu, locurile în care se găseşte cel mai bun nectar.
Vezi tu, Gaby, în viaţă trebuie să fim ca albinele, să culegem tot ce este bun de la cei ce ne înconjoară, dar asta fără să uităm că cel de lângă noi, are un ac, are un strop de venin, aşa cum şi noi avem, zicând că-i de folosinţă doar pentru apărare.
Altfel, continuă să zbori, să râzi, să lucrezi şi să iubeşti, doar făcând aceste lucruri vei putea fi de folos stupului tău. :)

gaby_d spunea...

Padre, multumesc pentru paralela facuta. Atat de frumoasa si corecta, asa cum numai tu stii. Multumesc de vizita si de vorba buna ce-o ai intotdeauna, indiferent ca vine ca mustrare sau ca apreciere.

Mihaela spunea...

Draga Gaby, imi place mult cum iti exprimi gandurile. Imi place ca ai acea tristete pe care numai oamenii sensibili o au.
Si eu am calcat stramb de multe ori si-mi pare rau, insa cu timpul mi-am dat seama care sunt adevaratele valori in viata si pe ce trebuie sa punem baza!
Din pacate, noi visam la o lume ideala, lucru ce nu poate fi posibil in ziua de azi.

Unknown spunea...

Nu stiu Ela, ce am si ce nu, cert e ca da, scriu cu sufletul, altfel nu pot.
Multumesc!

sfbacterie spunea...

Cine te-a suparat? Promit sa il cert tare de tot :)