Cândva in noapte,gânduri ,vise...
Le inchinam ,in cinstea ta.
Fara sa stiu daca vreodata,
Tie iti voi putea urma.

Nu stiu de ce ,in orice clipa,
Pasi-mi indrept spre viata ta,
As vrea sa vin
Sa-mi deschizi calea
Sa ma saruti, sa fiu a ta.

Esti prea departe
Mi-e imposibil
Sunt prea legata de lumea mea,
Va exista candva,vreodata...
Un sens,o cale...de-a zbura...?

Vom fi invinsi de crunta soarta?
Sau vom fi noi invingatori?
Idiferent care-i finalul
Te voi iubi..pân'-ai sa mori.

Nu pot mai mult...
E imposibil..
Pentru c-atunci..la moartea ta...
Eu voi trai,este posibil..
Dar sufletul mi-l vei lua.

Deja i-al tau
Traiesc prin tine
Traiesc doar prin iubirea ta.
De ce in lumea asta mare?
S-a ratacit....IUBIREA MEA?
GABY_D.2008.IULIE.


5 Comments

Petra spunea...

Paste Fericit si voua, Gaby draga, cu lumina si liniste!

titaniumgirl@sncglobal.net spunea...

iubirea...e un vis frumos, pururea la orizont...nu prea departe sa nu o vezi si nici prea aproape sa o poti prinde...

gaby_d spunea...

@titanium.multam de vizita.
iubirea...nu se spune,se simte,e singurul mod de a o descoperi pe cea adevarata.
Duminica frumoasa.

vyky spunea...

Noi oamenii suntem fiinţe sociale. Venim pe această lume în urma acţiunii altora. Supravieţuim datorită celorlalţi. Fie că ne place, fie că nu, sunt puţine momente în viaţă când nu beneficiem de pe urma acţiunilor celorlalţi. Din acest motiv nu e deloc surprinzător că în mare parte fericirea noastră apare în contextul relaţiilor noastre cu ceilalţi.

Bucsai Catalin Constantin spunea...

Ce frumos e, a da cuiva dragostea ce ai primit-o de acolo de undeva!Undeva acolo sus, sar scateiei mii si mii ca din capul unei papadii....